INTELIGENT = TOCILAR?

De-a lungul perioadei petrecute în școală, toată lumea a fost sfătuită sau chiar, în unele cazuri, obligată să învețe, să obțină rezultate bune, practic, să exceleze în domeniul academic. Acest fapt aduce multă presiune pe umerii elevului, iar la această presiune mai contribuie și statulul social al acestuia în colectivul de la școală, de cele mai multe ori.

Astăzi o să dezbat un subiect încă neclar pentru majoritatea persoanelor care încă se află într-o instituție de învățământ (în special elevi), acesta fiind: Există vreo diferență între a fi inteligent și „tocilar”? (bazându-mă pe experiența personală).

Încă din clasele primare mă număram printre „elevii buni la carte”; genul de elev care învăța fiecare lecție, care își făcea fiecare temă, care venea în fiecare zi în uniformă, un „elev model”, după concepțiile unor persoane. Astfel, acest lucru a început să-mi creeze o reputație: elevul tocilar. Pe parcursul anilor, colegii, dar și alte persoane de vârsta mea mă știau drept astfel, „batjocorindu-mă” din cauza acestui fapt. Însă, în interiorul meu, știam că este doar o neînțelegere la mijloc.

După cum toată lumea știe, școala nu te pregătește, în cele mai multe cazuri, pentru viața cotidiană, ci oferă o varietate de noțiuni pentru cultura noastră generală. Pentru a fi considerat deștept, în școală, este suficient să înveți dar, în viață, să fii deștept înseamnă să te descurci în orice fel de situație, să fii creativ, original, să ai virtuți specifice unui om inteligent.

Persoanele considerate „tocilare” au abilități foarte dezvoltate în memorarea informațiilor ce sunt prezentate în școală, pe când o persoană inteligentă, în general, știe ce să asimileze și ce să nu, știe cum să-și gestioneze timpul, banii ș.a. dar,mai ales, știe cum să își creeze un statut social favorabil.

Confuzia se face din cauza concepțiilor care nu mai sunt valide pentru această epocă. Fiind îndoctrinați de concepția că dacă o persoană are rezultate bune la școală ,automat, este o persoană fără viață socială, care doar stă în casă, care își construiește întreaga personalitate în jurul școlii, mai exact, tocilar, se ajunge la asimilarea dintre cele două termene.

Așadar, având în vedere evoluția rapidă a lumii în care trăim, și concepțiile noastre ar trebui actualizate cu normele din ziua de astăzi. Trebuie să învățăm să nu mai judecăm o carte după aparență și să fim deschiși să înțelegem omul în sine, nu doar acțiunile.

Luca Apostu, clasa a XI-a D